Whisper Magazine #5 & Wishlist întârziat pentru 2014

Ieri am lansat numărul cinci (noiembrie-decembrie 2013) al revistei Whisper Magazine, cu surle şi trâmbiţe. Am ajuns noul redactor-şef al revistei şi nu pot decât să îi mulţumesc lui Lucian că are încredere în mine. Sper să nu dezamăgesc. Nu  am două zeci de ani experienţă în presa scrisă (sau cea online), deci e omenesc să greşesc, uneori (având în vedere că reviste mari din ţară fac greşeli colosale; bine, nu fac din asta un scop).

De ce am ales să scriu editorialul despre revistele online…? Fiindcă deja sunt multe, chiar şi la noi în ţară. Nu vreau să fiu cricită (dar iată că sunt), însă majoritatea mai au mult de lucrat până să ajungă reviste în adevăratul sens al cuvântului. Şi noi mai avem muuult de lucru, evident. Suntem o echipă tânără, ambiţioasă şi Lucian face câteodată cam 80% din revistă (design, DTP, editoriale foto, etc.). Eu mă ocup de verificarea articolelelor şi a pictorialelor, scriu şi eu articole (Be Creative, pentru numărul acesta; pe această cale îmi cer iertare domnişoarelor care au expus la târgul Autor, dar articolul nu va apărea din motive obiective – nu am primit pozele de la eveniment).

Pictorialele din acest număr cred că mi-au plăcut cel mai mult din cele cinci numere lansate. Pentru Winter Solstice am colaborat cu fotograful Andrei Ivan, Cristina Ştefan şi Simona Floroaia (mulţumim Canisa de lupi albi! Fram şi Gogu au fost protagoniştii pictorialului). Butterfly Effect este un pictorial de frumuseţe care sper să vă placă cel puţin cât îmi place mie. Fotografiile sunt realizate de Laura Caraculacu şi machiajul de Monica Zăinescu. Les détails baroque (yes, détails not détailles – ne place să englezificarea & globalizarea), unde fotograful a fost Lucian, de această dată. Ar mai fi şi altele, dar vă las să răsfoiţi noul număr aici. Tot versiunea online a revistei o găsiţi aici.

Whisper Magazine 5

Starea de care menţionam săptămânile trecute nu a trecut, din păcate. Însă, pot spune că anul 2013 a fost un an plin, din toate punctele de vedere. Ce am făcut în 2013…?

  • Am terminat o facultate (lucru mare, în ziua de astăzi);
  • M-am înscris la master (după urmează doctoratul şi o a doua facultate, cred);
  • M-am angajat (după luni lungi de chin) într-un loc care îmi place, în mare;
  • Am deschis blogul meu La Belle Critique pe 4 aprilie într-un moment grav al vieţii mele (am aflat că cea mai dragă persoană din viaţa mea avea cancer, dar am trecut cu bine peste);
  • Am cunoscut mulţi oameni frumoşi (tot datorită blogului, cred)
  • Mi-am (re)consolidat relaţiile de prietenie cu vechii prieteni;
  • Nu am mai avut atacuri de panică atât de des precum aveam în trecut;
  • Nu mi-am mai tuns părul;
  • Nu mai vorbesc mult la telefon;
  • Am renunţat aproape definitiv la alcool (deşi nu eram alcoolică). Dar, pentru asta, tot mi-am luat o sticlă de gin Gilman’s pe care o voi da pe gât de revelion;
  • Am învăţat să preţuiesc fiecare clipă alături de cei dragi (da, chiar am învăţat, nu o spun sub formă de clişeu).

 

Nu ştiu. Ar mai fi ceva…? Nu cred. Acum vine partea cu ce îmi doresc eu pentru 2014.

  • Să îmi pot antrena creierul şi să încerc să îmi controlez rarele şi lungile perioade în care sunt deprimată;
  • Să mă duc în Budapesta sau în Paris de ziua mea;
  • Să mănânc (mai multe) legume verzi;
  • Să iubesc mai mult şi să detest mai puţin;
  • Să reuşesc să gândesc (mai bine) la rece;
  • Să mă răcesc mai rar;
  • Să ascult muzică din nou (am perioade în care nu ascult voluntar muzică luni întregi);
  • Să citesc mai multe cărţi de istorie şi filosofie;
  • Să nu mai cumpăr nicio revistă de modă.

Tu ce îţi doreşti pentru noul an…?

La mulţi ani cărunţi,

Mademoiselle Critique

Vestige – Atelier des Beaux Arts

Chiar dacă au trecut trei săptămâni de la eveniment, cred că este important să vă anunţ (pentru cei ce nu au aflat încă) faptul că s-a deschis un nou atelier de frumuseţe în Cluj-Napoca: Vestige, Atelier des Beaux Arts, un atelier complet de frumuseţe.

Situat pe strada Constantin Brâncuşi nr. 126 într-un loc discret, atelierul reuneşte toate ramurile frumusţii: Vestige Coiffure, Vestige Maquillage, Vestige Esthétique, Vestige Prêt-à-Porter. O descriere dată de Simina Cheteleş şi Raul Tişa, fondatorii Vestige:

„Vestige Atelier des Beaux Arts – locul unde redescoperim împreună frumuseţea ascunsă, misterul şi extraordinarul potenţial din fiecare.”

Despre eveniment. Am avut plăcerea să fiu invitată la deschiderea atelierului de arte frumoase Vestige (mulţumirile mele merg către Teodora Baciu şi Alina Ceuşan). I brought my own crew (Ionuţ, Iuliana, Oana) şi am pornit în căutarea atelierului, mergând până în capătul străzii C-tin Brâncuşi, după care ne-am întors. Voici l’Atelier!

1

4

2

Ajunşi acolo, am fost întâmpinaţi de zâmbete calde şi lume frumoasă. Am ajuns printre primii, cred, fiindcă puţin înainte de ora 21:00, lumea încă sosea la eveniment. Mi-a plăcut design-ul minimalist al atelierului. Mi-a plăcut şi faptul că încăperile erau bine şi frumos organizate.

3

Ok, recunosc. Am venit mai mult şi pentru că am vrut să văd hainele expuse în cadrul atelierului. Majoritatea mi-au plăcut. Fashion concept store-ul include creațiile unor designeri cunoscuţi (tineri absolvenţi talentaţi ai UAD, Cluj-Napoca) de îmbrăcăminte și accesorii. Câteva nume pe care le veţi putea găsi la linia de Prêt-à-Porter Vestige:

Alexandra Avram, Teodora Baciu, Alina Botea, Magdalena Butnariu, Laura Firefly, Ana Maria Gal, Alina Morar, Constantine Renakossy, Ancuţa Sarca, Sandra Selescu, Alexandra Tămaş, Teodora Vişinescu, plus linia de accesorii Berenike Hats.

5

6

place, deci, Vestige – Atelier des Beaux Arts…? Şi mie. Cred că voi reveni în curând la atelier. Dacă încă nu aţi vizitat atelierul, mergeţi într-o zi până pe C-tin Brâncuşi 126. Merită.

Vă las aici un filmuleţ de la deschiderea atelierului Vestige (şi noi suntem prezentţi în el – min. 1 : 40 şi ceva, cred).

Avec gentillesse,

Mademoiselle Critique

Sursa foto: Vestige Oficial

Wishlist întârziat de Crăciun

Anul acesta nu mi-am dorit nimic de Crăciun, poate fiindcă am avut de toate: sănătate, bani, dragoste şi alte lucruri mărunte ca acestea. Dar totuşi, ceva parcă lipsea… Ceva ce nu mă lăsa să fiu fericită pe deplin. Se zice că atunci când ai de toate eşti deprimat. Well, Crăciunul acesta a fost… altcumva.

Crăciunul acesta eu am fost deprimată (de unde şi statusul de pe profilul meu de facebook). Am ales să nu postez poze cu bradul, mâncarea sau cu cei dragi, deşi am descărcat pozele în PC-ul meu. Şi, mai ales, nu mi-am pozat CADOURILE scumpe primite în dar, fiindcă ale mele au fost puţine (mulţumesc pentru lenjeria sexy, Mary!). Am făcut multe cadouri, am primit zâmbete, în schimb. M-am bucurat. Şi mi-am luat singură cadou: un palton nou, fiindcă meritam atât după prima mea lună ca angajat.

Crăciunul acesta am fost la ţară şi nu am mai simţit bucuria sărbătorilor ca şi atunci când bunica trăia. Starea mai mult decât grumpy a bunicului meu m-a făcut să mă întorc a doua zi acasă şi să stau să citesc comics X-Men din 1963.

Crăciunul acesta nici măcar moşul de ciocolată nu a avut acel gust ce îl iubeam, cândva. Nu am făcut (mari) excese în ceea ce priveşte alcoolul şi carnea de porc, ba chiar m-am străduit să mănânc cât mai dietetic.

Crăciunul acesta n-am avut brad pentru prima oară de când sunt în viaţă. Am decorat brăduţul mic artificial şi am împodobit ferestrele cu beculeţe.

Crăciunul acesta nu am făcut prăjituri, fiindcă mama e diabetică. Treptat, am ajuns şi eu să renunţ la dulciuri. N-am mâncat multe prăjituri, dar am mâncat cozonac cu mac, pe care îl ador (nu-mi place cozonacul cu nucă fiindcă urăsc nuca).

Nu mi-am dorit nimic de acest Crăciun. N-am aşteptat moşul, nici colindători, nici rudele să vină în vizită. Nici măcar nu am avut un wishlist, listă pe care toată lumea o întocmeşte, de la mic la mare. Egoism, spun eu.

Crăciunul nu înseamnă a primi, ci a da. De Crăciun nu trebuie să faci abuzuri. Crăciunul înseamnă smenernie, pentru unii şi destrăbălare pentru alţii. Crăciunul mai înseamnă shopping frenetic şi programe speciale proaste la TV. Crăciunul înseamnă vanitate, pentru fashioniste: toate se pozează în rochiţele aurii, negre, roşii sau negre lungi până în fund purtând stilettos sau escarpini pe covoraşul/linoleul din casă.

Crăciunul acesta am împărţit o pizza cu mama şi am băut un Bloody Mary şi un Mojito cu gheaţă (da, ştiu, e frig afară şi noi eram amândouă răcite, dar nu ne-a păsat!). Şi… a fost mai mult decât perfect.

DSCF6216g

DSCF6211

În final, realizez că nu am fost deprimată Crăciunul acesta, ci că m-am schimbat. Schimbarea asta se numeşte maturizare, chiar dacă mi-am pierdut din avântul copilăresc pe care îl aveam în trecut. Poate că Moş Crăciun nu ar fi ştiut ce să îmi aducă în dar dacă ar fi văzut această scrisoare întârziată. Eu i-aş spune că aş dori să primesc zile mai bune şi persoane mai calde. Acestea mă fac cu adevărat fericită.

Tu ce ai primit anul acesta de Crăciun…?

(Nematerial vorbind)

Cu un zâmbet deprimat,

Mademoiselle Grinch