Superficialitatea în modă (I)

Probabil v-aţi întrebat de ce nu mai scriu des pe blog. Răspuns: am luat o pauză în care m-am gândit la ceea ce vreau să fac în viitor cu acest proiect intitulat „La Belle Critique”, pornit de mai bine de un an. Mi-a fost teamă că proiectul va fi înţeles greşit. Şi a fost, în unele cazuri. În timp, am schimbat articolele acide cu articole mai subtile, am introdus şi articole pentru publicul larg (vedeţi articolele dedicate tendinţelor), însă am simţit că greşeam undeva: căutam să mă mulez după cerinţele publicului (oare de ce fac mereu asta…?).

blair-fashion-art-quote

Culmea este că, acele articole nu îmi aduceau mai multe vizualizări decât îmi aduceau interviurile, spre exemplu (iar această rubrică va fi specialitatea La Belle Critique pe viitor). Zilele trecute stăteam şi sortam imagini pentru sezonul toamnă-iarnă 2014/2015, până când mi-am dat seama de un lucru: de ce să fac un lucru doar de dragul de a-l face?

Trendurile se schimbă prea repede, oamenii la fel – la un moment dat, simţi că nu mai poţi găsi o clipă de răgaz. E prea multă informaţie. Eu voiam să scriu despre colecţiile sezonului viitor, când alte publicaţii deja aveau articole dedicate colecţiilor din sezonul primăvară-vară 2015. Absurd. Tendinţele sunt absurde. Moda este absurdă. Am obosit, şi nu vreau să obosesc în van. Acest lucru nu înseamnă că nu voi aborda într-o manieră comică sau ironică macrotendinţele, dimpotrivă – am un subiect, care oricum a fost discutat şi disputat deja.

În plus, cred că aţi observat că La Belle Critique este un loc unde se promovează designul vestimentar Made in Ro (în special dacă vorbim despre tinerele talente), cât şi a artiştilor din diferite domenii artistice. Nu fac acest lucru pentru bani, să fie clar. În paginile acestui blog nu veţi găsi introduse fraze subtile mascate, în scopul advertorialistice, iar dacă vor exista, o voi spune clar şi răspicat, fiindcă nu sunt genul care să se ascundă după deget. Sau după o tastatură. Sau după un ecran.

Acestea fiind spuse, sper că nu am dezamăgit pe nimeni prin propriile-mi decizii. Fiindcă eu, una, am început să ignor superficialitatea legată de domeniul modei.

P.S. 1: Am început abia la 23 de ani să citesc Gossip Girl. Se pare că acest gen de superficialitate are şi părţi profunde.

P.S. 2: Puteţi sî îmi urmăriţi aventurile şi pe Instagram.

Margiela bride by alerati

Wish me luck,

Alexandra

Sursa foto: theundercoverprincess.com

Dialoguri Online: Corina Comarniţchi şi ale sale lucrări de poveste

Corina Comarnitchi este un artist complet, din toate punctele de vedere. Doar privindu-i CV-ul şi numeroasele fotografii din albumele de pe pagina oficială de Facebook mi-am dat seama de acest lucru. Fie că pictează, fie că realizează veşminte de poveste, bijuterii, jucării sau obiecte de genul papier mâché, Corina pune suflet în tot ceea ce face, iar acest lucru se observă.

Pictura Corina Comarnitchi 1
Picturi realizate in acrilic pe panza de catre Corina Comarnitchi: Baietel si Fetita.

Cu toate că a absolvit secţia de design vestimentar (la nivel de licenţă) şi secţia de textile (la nivel de masterat), Corina are multe alte pasiuni pe lângă designul vestimentar: fotografia, arta grafică, confecţionarea de bijuterii cu totul aparte, pictura sau confecţionarea de obicte de genul papier mâché. Am dorit să ştiu mai multe despre aceste pasiuni ale Corinei. Iată ce mi-a răspuns Corina:

 

„De când mă știu am fost într-un mediu artistic. Am terminat Liceul de Arte Plastice, apoi am absolvit Facultatea de Design din Timişoara, unde mi-am dat licenţa în design vestimentar, dar având ca tema realizarea costumelor pentru o piesă de teatru a lui Molière. Sunt o fire creativă, curioasă, nerăbdătoare de a încerca mereu câte ceva nou, de a evolua, mereu mă frământa câte ceva. Pentru mine toate acestea se împletesc într-un mod firesc.”

Pictura Corina Comarnitchi 2
Pictura realizata de Corina Comarnitchi: Arlequin and Ballerina.

În picturile şi desenele Corinei se poate observa un leitmotiv extrem de interesant: arlechinul, respectiv arlechina. De unde pasiunea pentru aceste personaje…?

„Teatrul mi-a placut dintotdeauna, cel clasic şi commedia dell’arte. În picturile mele există un fel de arlechin-balerină sau cuplul de arlechini. Artiștii mei de suflet Corneliu Baba, Antoine Watteau, Ștefan Câlţia, Edgar Degas au tratat aceste subiecte în lucrările lor. Măştile, faţa albă cu obrajii roşii, romburile din îmbrăcăminte simbolizează bufonul: dualitatea fiecărei fiinţe, propria sa faţă de măscărici. ”

 

Pictura realizata de Corina Comarnitchi: Femeia-Arlequin .
Pictura realizata de Corina Comarnitchi: Femeia-Arlequin .

Un lucru interesant de remarcat în lucrările Corinei Comarnitchi este faptul că artista pune accent pe teatralitate, dacă vorbim despre conceptul pieselor vestimentare. Am aflat mai multe despre acest lucru şi despre personajele care o inspir pe Corina atunci când creează piese vestimentare:

„Piesele vestimentare au fost gândite ca fiind prêt-à-porter, dar preferinţa și înclinaţia mea pentru teatru, retro și recrearea unei atmosfere a unei epoci trecute, poate puţin idealizată, m-a făcut să realizez aceste fotografii cu o atmosfera puternic teatrală, prin machiaj, coafură, accesorii, elementele de decor din papier-mâché, prelucrarea digitală a imaginilor.”

Creatie vestimentara realizata de Corina Comarnitchi.
Creatie vestimentara realizata de Corina Comarnitchi.

Chiar şi atunci când pictează, desenează sau când creează jucării, Corina se inspiră din lumi cu adevărat speciale. Ce fel de personaje o inspiră în aceste creaţii?

„În general sunt tot personaje inspirate din lumea teatrului sau din poveşti: personajul arlechin, clovnul, tutu-ul balerinelor sau coloritul pastelat al rococoului.”

Papusi Corina Comarnitchi 1
Jucarie 100% handmade: Louise, creata de Corina Comarnitchi.
Papusi Corina Comarnitchi 2
Jucarii 100% handmade: Animalute de jucarie realizate de Corina Comarnitchi.

În final, nu puteam să nu întreb şi de proiectele de viitor ale Corinei, fiindcă ştiam sigur că acestea sunt numeroase. Iată ce am aflat despre acestea:

„Proiectele mele de viitor se ţes în jurul acestor preocupări care s-au cristalizat în viaţa mea. Pictura de şevalet este şi va rămâne o zonă în care mă voi exprima, cred, pe durata întregii mele vieţi. În viitor am de gând să exploatez mai mult această latură a mea, zona copilăriei, care mă inspiră foarte mult şi care mă atrage. Dar viaţa are deschiderile sale şi sunt încântată să cunosc şi să dezvolt zone artistice noi în funcţie de «întâlnirile» pe care mi le oferă ea.”

Interviul integral îl veţi putea citi în noul număr Whisper Magazine iunie/iulie 2014, în curând.

Un august plin de poveste,

Alexandra