2015, 2016 – cu sau fără rezoluții

Mă tot anunță facebook-ul cum ca „fanii” vor sa audă noutăți de la mine. Scriu extrem de rar, ce-i drept. Și nu din lipsa timpului sau din lipsa ideilor. Am ajuns la concluzia că uneori e mai bine să nu scrii nimic dacă nu vii cu ceva nou. Vine imediat sfârșitul lui 2015 și fiecare din noi ne vom apuca de bilanțuri și de noi rezoluții.

Anul 2015 a fost un an de foc pentru mine. S-au întamplat multe, am trăit multe stări, am cunoscut lume nouă, am rămas fără (mulți) prieteni, am asbolvit și masterul, citesc (mai) mult, am început să iau muzica mai în serios, am noi proiecte cu Whisper Magazine, am petrecut mai mult timp cu familia, m-am dezvățat total de vicii, iar în final, mi-am găsit pacea interioară. Și poate cel mai important lucru pe care l-am învățat în 2015 este că nu ai nevoie de nimeni ca să supraviețuieși sau să reușești, în orice plan.

Desigur, ar mai fi câteva chestiuni de bifat pe anul 2015, dar cred că le voi propune pentru 2016. Pe scurt, răspunsul la întrebarea „Ce am mai făcut” se rezumă la răspunsul „Am supraviețuit”.

dear-lord-can-you-please-make-2016-the-year-everyone-stopped-getting-offended-by-everything-really-getting-tired-of-all-their-bitching-amen-08786

Mulțumesc 2015 și vă mulțumesc vouă, fiindcă fără voi nu aș fi devenit persoana care sunt acum. Cum care „Voi”…? Știți voi.

xoxo

Ale

P.S.: Poate în 2016 îmi revine cheful să scriu noi articole pe blog,

#JeSuisCharlie sau Ceci n’est pas une arme de destruction massive

Ieri a fost o zi în care am retrăit ce am trăit acum paisprezece ani, la data de 11 septembrie 2001. Îmi amintesc şi acum că stăteam în vechea locuinţă, cu televizorul pe ProTV, urmărind un film oarecare, când programul a fost întrerupt: imagini şocante, pe care la acea vârstă nu le puteam digera sau înţelege (nici nu îmi făcusem buletinul). Dar acum, privind în urmă, înţeleg totul.

Nu ştiu dacă ieri, 7 ianuarie 2015 a fost vorba despre fanatism, despre încălcarea drepturilor omului sau cele ale jurnalistului, despre religie, despre politică sau despre crez. Nu ştiu ce a fost în mintea acelor oameni care au omorât atât de simplu, fără să clipească măcar, 12 jurnalişti care, poate, au spus prea mult cu un preţ.

Caricatură realizată de către Jean Jullien
Caricatură realizată de către Jean Jullien. Sursa foto: realitatea.net

Dar asta nu e tot – ceea ce a fost ieri e doar începutul a ceea ce va urma. Privind Live Feed-ul ProTV-ului nu îmi vine să cred că oamenii mor în continuare, lăcaşe de cult sunt vandalizate totul în numele a ce sau al cui…?
Citește mai mult

2014 sau cum să nu îţi faci noi rezoluţii pentru 2015

Citeam articolul de anul trecut despre „rezolutiile”  pe care mi le-am impus si am inceput sa rad. Lasati-ma sa va spun doua cuvinte despre rezolutii: sunt inutile. Mereu ne impunem sa fim mai buni, sa petrecem mai mult timp cu cei dragi noua, sa cheltuim mai putin, sa aratam mai bine, sa fim mai atenti la tot ceea ce se intampla in jurul nostru, sa nu mai dam atat de multi bani pe haine, petreceri si chestiuni auxiliare, sa citim mai multe carti, sa iubim si sa pretuim mai mult… dar, in fapt, toate aceste lucruri nu se intampla – ciclul se reia mereu. Facem toate aceste lucruri o perioada, cat sa simtim ca „am facut-o„, pentru ca mai apoi sa revenim la vechile si ordinarele noastre obiceiuri. Asa am facut si eu, asa probabil o s-o faceti si voi, din nou.

blank list of resolutions on blackboard

In loc sa ne propunem noi rezolutii pentru anul 2015, mai bine am petrece cateva momente un timp doar cu noi insine. Ar fi frumos sa ne intrebam:
Citește mai mult