Scrisori către Elle: Despre perfecţiune

Scrisoarea aceasta a fost trimisă pentru numărul din luna mai, anul 2012:

 

„Aş avea atât de multe de scris, dar mă limitez la câteva chestiuni ce mi-au atras atenţia. În primul rând, editorialul intitulat Forma fericiriiNoi, femeile, ne străduim să arătăm mereu cât mai bine. Dacă nu ne atingem target-ul propus ne supărăm, ne deprimăm, ne închidem în casă şi în sufletele noastre. Tindem prea mult spre perfecţiune; dorim să avem un corp perfect, un ten imaculat, cele mai bune haine, iar toate astea, pentru ce sau cine…?

 

Trăim în secolul imaginii, iar mass-media pune prea mult accent pe imagine. Astăzi, imaginea spune totul despre noi. Am ajuns să fim ceea ce înfăţişam. Bărbaţii ne iau în seamă doar atunci când ne punem tocurile în picioare şi rujul roşu pe buze. Ca să ajungi „pe sticlă”, trebuie să ai mărimea sânilor invers proporţională cu IQ-ul.

 

Mă întrebam, mai demult, dacă problema aceasta o avem doar noi, românii. Nu poţi să fii perfect mereu. Important e că cei care te cunosc cu adevărat te vor aprecia mereu, pe parcursul existenţei tale. Iar dacă Bunul prost gust este practicat de către tot mai multe adolescente şi mai nou, chiar şi de femeile mai în vârstă, spun pas.

 

Împopoţonarea cu bijuterii opulente, pantofii cu talpa roşie atât de iubiţi de către tinere, culorile prea tari pentru nişte corpuri nedezvoltate încă, parfumurile puternice şi prea pline de istorie, toate acestea nu ne fac decât să părem ceea ce nu suntem. ”

 

Catrinel Menghia, pe coperta numarului din luna mai, anul 2012 a revistei Elle Romania
Catrinel Menghia, pe coperta numarului din luna mai, anul 2012 a revistei Elle Romania

De ce suntem obsedaţi atât de mult de perfecţiune? NIci până în ziua de astăzi nu mi-am răspuns la această întrebare. Eu, una, cred că perfectul este sinonim cu imperfectul, iar nu antonim. Ridurile pot fi sexy, degetele lungi, nasul mai ciudat, buzele prea subţiri sau prea mari… acestea nu sunt imperfecţiuni, dimpotrivă. Sunt lucruri care pot face o femeie perfectă. Păcat că, de multe ori, femeile devin obsesive cu aspectul fizic şi recurg la bisturiu.

 

Imperfecta,

Alexandra

Scrisori către Elle: Tendinţe, tendinţe, tendinţe…

Scrisoarea de faţă a fost trimisă pentru numărul din martie, anul 2012. Culmea, în scrisoare vorbeam despre tedinteţele pentru sezonul cald. Iată ce scriam în anul 2012 despre acestea:

„(…) parcă, de fiecare dată când sunt lansate colecţiile pentru primăvară/vară, casele mari de modă se întrec în ceea ce numim epatare.  În fapt, de fiecare dată, în sezonul cald, tendinţele sunt reinventate. Este greu sa faci faţă cerinţelor (pieţei) şi să aduci lumii, de fiecare dată, ceva nou.
Să reinventezi moda în fiecare sezon… un lucru extrem de greu. Însă cred că nu s-a explorat tot ceea ce este de explorat. Dar cum nu s-a explorat totulm repetarea tendinţelor este inevitabilă. Cred că trebuie să avem încredere în viziunea tinerilor designeri, sosiţi de pe băncile şcolilor de modă internaţionale. Aceştia vor revoluţiona moda, oferindu-i un aer fresh, păstrând, totodată, spiritul marilor case de modă din întreaga lume.”

Coperta revistei Elle Romania, numarul din martie, anul 2012.
Coperta revistei Elle Romania, numarul din martie, anul 2012.

Iată că au trecut doi ani de atunci, iar lucrurile parcă au rămas la fel: aceiaşi tineri designeri, aceleaşi culori, aceleaşi printuri, aceeaşi modă reinventată. Dar nu vă dezvălui mai multe acum. Săptămâna asta dăm startul tendinţelor pentru primăvară/vară. Şi chiar nu îmi pasă dacă toată lumea scrie despre coleţiile „reci”. Mie îmi place căldura mai mult.

Auf Wiedersehen,

Alexandra

Scrisori către Elle: Tu dai share la mister…?

Scrisoarea de faţă a fost trimisă pentru numărul din februarie, anul 2012. Enjoy it:

„Vreau să încep prin a vă mulţumi pentru faptul că mi-aţi ales încă o dată scrisoarea purtând titlul «Scrisoarea lunii». Nu mă aşteptasem la acest lucru (nu scriu ca să primesc premii sau pentru că vreau să îmi văd numele acolo; nu ar avea nicio relevanţă acest lucru), dar mi-am făcut un obicei din a scrie câte ceva în fiecare lună: mulţumiri în legătură cu articolele, aprecieri, gânduri, sugestii şi alte lucruri ce nu îmi vin în minte acum…

Numărul din februarie. Îmi place că, în ultima vreme, aţi început să abordaţi teme din ce în ce mai profunde. De multe ori, după ce termin un articol, stau şi mă gândesc la ceea ce am citit. Asta am făcut şi de data aceasta, când am citit articolul scris de către Marius Chivu, «Share la mister?».

Ar fi inutil să vorbesc despre facebook, care, în mod evident, a devenit nu doar un simplu site de socializare de succes, ci un fenomen. Nicăieri în istoria Internetului nu s-a mai pomenit ca un site să devină atât de folosit de către un număr atât de mare de utilizatori din întreaga lume (toţi artiştii/toate celebrităţile au în ziua de astăzi o pagină personală).

Ceea ce m-a intrigat mai mult: modul interesant de abordare al fenomenului. Misterul este un lucru la care trebuie să apelăm de multe ori, dacă dorim să avem succes ori să cucerim, dar, din păcate, nu ne folosim de el, fiindcă dorim să fim epatanţi, opulenţi.

Citind printre rânduri, mi-am spus: «Ce naiba, am ajuns să ne împărtăşim vieţile noastre pe facebook (to shareour liveson facebook) , pe un site, pe Internet?!». Atunci, evident, ne putem numi oameni fără activitate socială (reală, nu virtuală). Da, acesta este viitorul: coumincarea virtuală, televiziunea pe Internet, jurnalele de tip blog, iar nu portalele de ştiri.

Nu îmi place tehnologia. Uneori simt că obosesc atât de tare, încât nu pot ţine pasul cu tot ceea ce mişcă în jurul meu. Aş fi vrut ca totul să fie rudimentar: lumea să mai scrie încă pe hârtie, oamenii să îşi păstreze mai bine relaţiile, lumea să iasă mai des la o plimbare, la o cafea, copiii să se joace afară, iar oamenii mari să îşi facă propriile lor ferme şi să nu se joace de-a farmville-ul.

Cât despre modă versus tehnologie… Oricine se poate îmbrăca fancy şi poate începe în acest mod un blog de personal style (n.r. motiv pentru care atunci nu aveam un blog de acest gen). Nu mai cumpărăm reviste de modă, ci ne uităm pe site-uri specializate. Ne informăm din bloguri şi nu de la sursele de bază.

Practic, am ajuns să ne autodesacralizăm: acum suntem fiinţe virtuale, nişte icoane precum cele de pe ecranul calculatorului (iPad-ului, pardon). Fiecare din noi am ajuns să reprezentăm un pixel din lumea aceasta. Ni s-a spus că nu mai suntem importanţi, suntem prea mulţi şi prea mici. Nu îmi place să recunosc, dar suntem nişte sclavi ai tehnologiei şi a generaţiei formată din: Google, Apple, facebook, youtube, Yahoo Mail, wikipedia, twitter şi soundcloud.

Oare chiar atât de mult am uitat de noi…?”

Lady Gaga Elle Romania
Lady Gaga pe coperta numărului din luna decembrie, anul 2012.

P.S.1: Se pare că am început să fac parte din generaţia despre care vorbeam mai sus. Mai jos vă împărtăşesc o poză de la aniversarea bunicii mele, Cătălina, care zilele trecute a împlinit, nu mai mult nici mai puţin, decât 75 de ani! Love you, little sweet granny!

Poze Samsung 006
De la stânga la dreapta: Bunica mea, Cătălina, mama mea, Maria şi eu.

P.S.2: Mă puteţi urmări aici sau @alerati.

Sursa foto: elle.ro