5 motive pentru care să urăşti moda

Înainte de a mă cataloga cinică sau ipocrită, vreau să declar că îmi place moda, dar doar o anumită parte a ei. Aş putea găsi nenumărate motive (false) pentru care iubim moda, însă cred ca acestea au fost discutate deja.

 1. Dacă nu eşti în trend, nu eşti „fashion”. Clar. O spun clar şi răspicat, fiindcă eu, abia dacă achiziţionez  2-3 piese (ieftine) pe sezon. Nu investesc prea mult, dar nici prea puţin, fiindcă viaţa m-a învăţat că investiţia trebuie făcută cu cap. Mereu îmi cumpăr piese-cheie ce nu există la momentul respectiv în garderoba mea. Ultima piesă vestimentară cumpărată? Pantaloni negri cu pense în stil ţigaretă. 14 RON, made in Germany. Arată splendid, noi, ca de 140 RON. Trendurile trec, nu vă mai avântaţi să cumpăraţi sofisticături ieftine.

2. Moda este (prea) colorată. Zilele trecute m-am dus la mătuşa mea dragă (care toată viaţa ei a lucrat în industria textilă, şi care, probabil, a văzut mai multe culori decât am văzut eu) şi mi-a spus: „Iar te duci la înmormântare?”, în condiţiile în care eu aveam o fustă culoarea mov-închis pe mine. Piesele vestimentare colorate sunt frumoase doar atunci când sunt combinate cu bun gust. Aceeaşi regulă se aplică şi la piesele negre.

 3. Shop, shop, shop. Mass-media, oamenii, publicitatatea, mall-urile, prostia ne încurajează să cumpărăm lucruri de care nu avem nevoie. Nu am înţeles niciodată de ce sexul slab simte nevoia să aibă dulapul plin de „hăinuţe” care sfârşesc prin a fi vândute pe mercador.ro

 4.Magazinele-mari-care-copiază-piesele-vestimentare-furnizate-de-către-marile-case-de-modă-internaţionale vs. designul românesc. Alt lucru pe care nu l-am înţeles şi nu îl voi înţelege poate niciodată: de ce oamenii investesc în piese de o calitate îndoielnică şi nu investesc în piese autohtone? Şi să nu îmi veniţi cu replica „Românii nu au bani ca să îşi cumpere haine scumpe”, fiindcă e o minciună gogonată. Mall-urile şi magazinele menţionate mai sus sunt pline. Un snob/neînvăţat dă 500 RON pe un palton de proastă calitate, în loc să dea tot atâta pentru o piesă vestimentară semnată de un designer român cu adevărat valoroasă.

5.     Moda înseamnă totul. Moda nu există. Da, aţi auzit bine. Prietenul meu îmi spune asta de 4 ani încoace. La început nu îi dădeam dreptate, dar acum tind să cred că ceea ce spune este adevărat. Moda reprezintă ceea ce eşti tu. Dacă vrei să fii cu adevărat unic, nu îi mai lăsa pe ceilalalţi să îţi spele creierul. Mai bine spală-ţi sacoul negru clasic şi scoate-l la plimbare, poartă bocancii prăfuiţi cu cea mai vaporoasă rochie din garderoba ta, sau… nu ştiu! Fă orice atâta timp cât rămâi TU, prin unicul tău mod de a fi.

Yohji Yamamoto quote

 

P.S.1: Moda mai spune să nu ieşi niciodată cu hainele necălcate din casă. Mai ales dacă eşti o persoană publică/cunoscută. Nu e fashion deloc.

P.S.2: Paraodxal şi ironic, mă duc să pregătesc tendinţele pentru primăvară/vară 2014. Stay tuned & connected.

 

Modista modestă,

Alexandra

5 motive pentru care să nu îţi faci un blog de modă

Nu-mi place să preiau ideile, dar când o fac înseamnă că trebuie preluate, adaptate şi date mai departe. Thank you Mr. Gabriel Gorgan for the idea.

Înainte să mă întrebaţi de ce nu am făcut un articol care să se intituleze „Motive pentru care să îţi faci un blog de modă” sau „10 căi prin care să reuşeşti să ai un blog popular” ar trebui să vă gândiţi de două ori înainte să întrebaţi. Totul se rezumă la: bani, contacte şi bani, din nou. Şi veţi vedea de ce la finele post-ului.

 1.     Fiindcă narcisismul primează. Narcisismul primează, în general, în lumea blogging-ului. Şi mai ales în lumea blogging-ului de modă. Nu mă credeţi…? Verificaţi Instagram-urile blogurilor pe care le citiţi. Gata…? Acum aţi înţeles ideea. De aceea eu nu am şi nici nu îmi voi face un cont de Instagram. Niciodată. Because I’m not that type. Prin urmare, dacă eşti o persoană narcisistă, ai mai multe şanse de reuşită decât dacă ai rămâne într-un colţ de umbră (spun statisticile).

2.     Fiindcă e mare concurenţa. Blogging-ul de modă a ajuns să fie o nişă de succes în ultimii ani, cel puţin la noi în ţară. Aşa se explică faptul că până şi o fetiţă de 12 ani poate deveni populară dacă îşi prezintă colecţia ei de oje. Acum, la modul cel mai serios, fie că alegi să ai blog de personal style, fashion journalism, sau hybrid, concurenţa e mare. Foarte mare.

 3.     Fiindcă părerea ta nu contează. Da, chiar nu contează. Există deja experţi a căror opinie contează. Ideile, comentariile lor sunt sfinte porunci pentru credincioşii modei. Prin urmare, dacă nu ai o opinie pertinentă sau „un punct de vedere bine argumentat”, cum îmi spunea acum ceva timp o blogheuză celebră, rişti să scrii degeaba şi în van.

 4.     Fiindcă povestea vinde. Şi cum încă! Să nu vă imaginaţi că treaba cu blogging-ul de modă e pentru cei plictisiţi de viaţă. Bine, o fi şi pentru acel tip de oameni, însă dacă nu investeşti, nu câştigi. No gain, no fame. Şi toată lumea visează la celebritate, pentru că Punctul 1 de mai sus. Investiţie în promovare, în imaginea proprie, etc. Creează o poveste şi după mai povestim. No story…? You are lost, then.

 

5.     Fiindcă totul se bazează pe unici, like-uri şi share-uri. Da. Contractele de colaborări şi invitaţiile la evenimente nu vin pe ochi frumoşi (decât dacă eşti foarte bun). Brand-urile întreabă câţi unici ai fiindcă sunt interesaţi de câţi cumpărători poţi aduce. Şi încă ceva: brand-urile, magazinele şi firmele vor doar să se folosească de imaginea ta şi cam atât (pe bani, ce-i drept). Pentru că totul se bazează pe marketing & vânzări.

fashion blogging

Înainte să întrebaţi de ce mi-am făcut un blog de acest gen, verificaţi articolul acesta.

 

Update 1: Un articol mai kinky ca prezentul de faţă îl puteţi citi aici. Domnişoara Silvia a punctat tot ceea ce aş fi punctat şi eu pe larg.

Update 2. Alt articol la fel de relevant îl găsiţi pe blogul lui Zoso aici. Word, monsieur!

 

Mulţumesc pentru atenţia voastră,

Mademoiselle Critique

Sursa foto: dressful.com

Poveşti, amintiri şi idei revelatoare: interviu cu designerul Călina Langa (I)

 

          V-am mai povestit de Călina Langa. Am avut ocazia să stăm de vorbă la un interviu pe care mi l-a acordat şi în care mi s-a destăinuit, scormonind prin cutiuţa cu amintiri după fapte, evenimente trăite, dar am aflat şi detalii despre munca sa, în premieră. Vreau să vă spun că întrebările (la fel ca şi răspunsurile) au fost extrem de spontane, lucru care sper să nu deranjeze. Mai vreau să adagug că atunci când realizez un interviu, pe mine mă interesează povestea celui intervievat. Mă interesează să ştiu despre el, despre experienţele trăite şi să aflu care este viziunea proprie asupra lumii.

Călina Langa fotografiată de Crina Prida
Călina Langa fotografiată de Crina Prida

Citește mai mult