“În numărul acesta, mi-a atras atenţia articolul Who wants to live forever? Am douăzeci de ani, iar dacă stau să mă întreb cum aş arăta peste zece ani, cred că m-aş vedea în acest fel: ridată, frizura scurtă, părul vopsit într-o culoare stridentă, îmbrăcată în haine sumbre, şi mereu cu ochelari de soare (din cauza ridurilor şi a cearcănelor).
Odată cu înaintarea în vârstă, femeile au două soluţii: să se resemneze şi să îmbătrânească în mod firesc, ori să recurgă la chirurgia plastică şi să-şi refuleze frustrările. Orice femeie doreşte să arate bine, indiferent de vârstă.
Fie că avem paisprezece, treizeci ori cincizeci de ani, vrem să arătăm mereu bine. Vrem să avem un ten frumos, vrem să n-avem celulită şi să avem haine care sunt “la modă”. Dar cum rămâne cu sufletul…? Pe zi ce trece, el se alterează din ce în ce mai mult. Trece prin multe încercări, încasează tot mai multe lovituri. În timp, devine imun la suferinţă.
Majoritatea femeilor recurg la bisturiu din nesiguranţă. Multe doamne cred că sotii lor nu le mai iubesc dacă au cu douăzeci de ani în plus. Bisturiul e inutil în faţa vârstei; când apare un rid, e simplu: îl scoatem cu bisturiul. Peste câtva timp, apare alt rid şi încercăm din nou să îl scoatem: ridurile se înmulţesc, fiindcă aşa e normal.
În loc să aruncăm banii pe operaţii şi să ne consumăm timpul obosindu-ne şi petrecându-ne timpul în saloane de chirurgie, mai bine am încerca să îmbătrânim într-un mod frumos, şi de ce nu, lucid.
Faptul că îmbătrânim, e ceva firesc; faptul că nu vrem să îmbătrânim, e iarăşi firesc. Cu toate acestea, trebuie să ştim să ne acceptăm aşa cum suntem, fiindcă fiecare femeie are farmecul ei, indiferent de vârstă. Farmecul devine şi mai important odată cu înaintarea în vârstă. Farmecul femeii, dacă nu e fructificat, se pierde în timp. Trebuie doar să ştim cum să îl folosim şi mai ales prin ce mijloace.”
Am zâmbit citind această scrisoare, trimisă pentru ediţia din iulie, anul 2011 şi publicată în numărul următor al aceluiaşi an, cel din august… Cred şi astăzi, cu tărie, că o femeie e frumoasă exact cum s-a născut: fără prea multe farduri, operaţii de corectare a defectelor, fără prea multe haine epatante şi strălucitoare, fără prea multă frumuseţe…falsă.
Hainele sclipitoare sau prea colorate arată urât când ai douăzeci de ani şi nu ai nevoie de ele, fiindcă eşti tânără şi frumoasă. Nici nu ai nevoie de crema-care-previne-ridurile. Sau de mini-uri, decolteuri şi buze ţuguiate. Nu, nu ai nevoie (încă) de acea confirmare că eşti o persoană frumoasă.
Sursa foto: Elle România
Alexandra Raţi 