Opulență, expunere, vulgaritate și neinformare

Atunci când te uiţi la ştiri şi vezi ce fel de modele şi valori sunt promovate îţi vine să râzi, să plângi ori să împuşti persoana promovată de acel post de televiziune. Ca jurnalist, nu ai ce să faci decât să taci şi să înghiţi. Dacă te iei de “vedetele” naţionale, rişti să îţi sară în cap pleiada fanilor războinici ai luminii care nu văd decât într-o direcţie. Nu are sens să dau exemple fiindcă de oricine am vorbi, reacţiile sunt aceleaşi. Ce este mai dureros este faptul că tinerii consideră aceste “vedete” (promovate destul de intens, de altfel) modele bune de urmat.

 

Presa ar trebui să informeze, nu să dezinformeze. De câte ori nu găsesc un titlu de genul: “A pozat GOALĂ într-o revistă dedicată bărbaţilor”, pentru ca mai apoi să văd că respectivă era de fapt îmbrăcată şi nu goală. Dar, desigur, aceasta este doar o strategie de a capta atenţia cititorului (în scris) sau de a face rost de mai mulţi cititori (în online).

 

Despre opulența personajelor româneşti… N-am cuvinte. De fapt, cred că am prea multe încât aş putea scrie o carte sau mai multe despre asta, bazată pe tipologii, criterii şi alte categorii de genul. Am tot urmărit un post televiziune care prezintă diferite evenimente mondene. La unele, am văzut o groază de vedete care încercau parcă să dovedească lumii că “au” şi că “ştiu”. Genţile alea de firmă trebuiesc etalate undeva, nu…? Vedeta colaborează cu diferiţi designeri, deci ţinutele acelui designer trebuiesc menţionate pentru a face publicitate gratuită, că doar cui pe cui se scoate.

 

Expunerea şi vulgaritatea merg de multe ori mână în mână. Mai ales când uploadezi de pe Instagram poze cu tine în ipostaze sexy de la mare în Postul Paştelui sau de Înviere, când ai mers în club să-L sărbătoreşti pe Iisus. Cine face asta poate să se considere o bucată de carne şi atât, fiindcă se expune precum într-o vitrină plină de cărnuri din care clientul îşi alege bucata. Cu toate că aici nu vorbim de un catalog de prostituate, cum există în Las Vegas.

 

E foarte important să vedem paiaţele zbenguitoare din cluburile patetice în care merg oameni la fel de patetici să se destrăbăleze pe ritmuri minimal la fel de minimale ca şi creierii lor. Da, ştirea asta tot presa mi-a oferit-o, să nu credeţi că am scotocit-o pe moment. Ba chiar a fost a doua sau a treia din buletinul de ştiri!

 

Dacă tot am vorbit de presă, să mai vorbesc acum şi de online, nu…? Mă supără enorm (la nivel vizual şi cerebral) persoanele care sunt opulente, vulgare şi care fac din propria persoană şi care se comportă precum un IDOL. Şi de obicei, aceste persoane sunt total nepotrivite pentru a reprezenta idoli adevăraţi. Children, ştiţi că în Biblie se spune că nu trebuie să ne facem alţi idoli afară de Dumnezeu, nu…? Bănuiesc că acum râdeţi.

 

Nu vreau să mă transform într-un idol şi nici nu cred că aş avea cum, având în vedere “concurența” pe care eu nu o consider concurenţă (cineva s-a trezit să îmi dea report site-ului şi câteva zile nu am mai putut posta articolele pe facebook – prostia unora nu face decât să mă ambiționeze și mai tare).

 
O spun pe şleau: există prea multe persoane care doresc să dea lecţii de clasă şi stil şi care nu ştiu să lege două fraze coerent, darămite să respecte normele DOOM. Cer prea mult, nu? Să nu mai spun de persoane care visează să lucreze la reviste de modă crezând că dacă ştiu să se îmbrace… este de ajuns să fii redactor la o revistă de modă prestigioasă.

 

Roxana Voloşeniuc (redactor şef Elle România) scrisese la un moment dat câte ceva despre aceste lucruri şi cred că acel articol mi se potriveşte ca o mănuşă, în special ultima parte. Iar prima parte, deduceţi voi cui se potriveşte.

Poftiţi DOOM-ul

DOOM – Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane