Ieri răsfoiam suplimentul revistei Elle (n.r. luna noiembrie) pentru bărbaţi, Elle Man. Am găsit multe piese vestimentare care au coincis cu piesele prezentate de mine în cadrul articolelor pentru toamnă-iarnă 13-14 bărbaţi şi m-am bucurat. Dacă veţi răsfoi suplimentul (şi dacă aţi urmărit seria de articole), veţi observa acest lucru.
Dar nu despre laude e vorba aici. Prin intermediul revistei am descoperit un adevărat fashion icon. O domn care stă în spatele unui blog de personal style (care nu e al lui, practic). Voi, cei care aveţi un astfel de blog cred că aveţi multe de învăţat de la acest domn, pe nume Ali, fotografiat de Zoe Spawton, o fotografă din Australia (vedeţi, are şi fotograf personal!).
Înainte de a mă judeca pentru ceea ce am scris în titlu trebuie să vă spun următoarele…(nu, nu urmează o poză sau mai multe).
Vine un moment în viaţă când trebuie să îţi reevaluezi opţiunile: trebuie să vezi ce priorităţi ai, dar, mai ales, să vezi ce doreşti să realizezi. Visul meu (de când sunt preocupată de modă) a fost dintotdeauna să scriu la revista Elle. Bănuiesc că o groază de tinere visează să îşi vadă semnătura lor mică lângă articole în revistă. Well, şansa asta am avut-o şi eu. Am aşteptat cu sufletul la gură un răspuns pentru un internship la revista Elle la care am aplicat. Vă daţi seama că ştiam că am 0.01% şanse de reuşită, nu? Şi asta nu fiindcă nu aş avea încredere în capacităţile mele, ci fiindcă ştiam că va fi o concurenţă crâncenă. Şi cred că a fost.
Am primit răspuns de la editorul revistei, care mi-a dat de redactat două ştiri (trebuia să transform două comunicate de presă în două ştiri) în stilul Elle. Am recitit ştirile finale de cel puţin vreo 10 ori, să fiu sigură că nu există greşeli şi că sunt obiective din punct de vedere jurnalistic (de când cu blogul am devenit extrem de subiectivă).
În sfârşit, ieri a ajuns şi în mâinile mele numărul iulie al revistei ELLE România. Eram pe stradă şi răsfoiam revistă, neavând altceva mai bun de făcut. Am răsfoit-o repede să ajung la pictorialul mult discutat intitulat “35 de grade la umbră”.
După ce am analizat imaginile cu atenţie, am ajuns la aceste concluzii:
modelul este frumos;
locaţia este superbă!;
în toate ipostazele modelului i se văd doar sânii – nimic mai mult;
am înţeles mesajul (35 de grade la umbră, prin urmare, trebuie să ne eliberăm cât mai mult… de haine, deci de stres!).
de ce este coperta cenzurată, atunci…?
Acum, am văzut că a circulat următoarea problemă pe reţelele de socializare: coperta numărului iulie a revistei ELLE România a fost cenzuratã pe facebook. Cum…? Prin raportarea acesteia ca fiind “inappropriate” pentru universul virtual în care mulţi trăiesc.
Mă gândeam: există atâtea fufe notorii (scuzaţi expresia, nu am găsit alta mai adecvată) cu mii de fani pe facebook care îşi expun nurii fără jenă, însă, pozele acestora nu sunt raportate. Desigur, acestea nu sunt acţiuni artistice, ci strategii de marketing, prin urmare, ele au o scuzã (spune majoritatea).
Am citit tot articolul de pe blogul Cătălinei Vornica şi nu pot decât să îi dau dreptate în tot ceea ce spune. Nuditatea vulgară aduce cele mai multe like-uri unui profil/unei pagini de facebook. Dacă vorbim despre nuditatea artistică, aceasta se pare că nu convine majorităţii. Cu toţii sunt consternaţi dacă văd o imagine arstisticã, însă admira pulpele, nurii şi fesele vulgar expuse (şi bine plasate) de paiaţele virtuale.
Detalii din pictorialul „35 de grade la umbră”, ELLE iulie 2013
Fac un apel la buna înțelegere: vă rog, înainte să pretindeţi că “ştiţi modă”, mai răsfoiţi albumele foto (fie ele şi virtuale) a câtorva fotografi de modă, cum ar fi urmãtorii: Terry Richardson, Helmut Newton, Erwin Olaf, Michael Cinquino sau Marc Lagrange (sunt sigură că o să îi google-iți după ce veţi termina de citit acest post), fiindcă se pare că munca fotografilor români nu e pe placul vostru (felicitări lui Gabi Hiriţ pe această cale!).
Nu sunt părtinitoare fiindcă citesc revista ELLE luna de lună, însă ştiu prea bine ca şi ediţiile internaţionale Vogue, dar şi ELLE postează pictoriale de acest gen. Vă dau un exemplu, dacă nu mă credeţi. Elsa Pataky (culmea, am aflat că are rădăcini româneşti şi maghiare!) a pozat pentru ELLE Spania nud în numărul iulie 2008 (şi nu doar în acesta).
Prin urmare, dacă dincolo arta și libera exprimare nu sunt interzise, de ce ar fi la noi…? Mi se pare absurd cã “am trecut” de perioada comunistã și, totuși, parcã ceva ne atrage înapoi în trecut…
Stânga: Elsa Pataky pentru ELLE Spania, iulie 2008. Dreapta: Anca Tiribeja pentru ELLE România, iulie 2013.
P.S.: De frică să nu mă cenzurere şi pe mine facebook-ul, m-am autocenzurat şi eu într-o poză.
Alexandra Raţi 